Păduri stepice euro-siberiene de stejar Quercus spp

Reprezintă păduri xero-termofile ale câmpiilor sud-est europene, caracterizate de o climă continentală cu interval mare al temperaturii, formate din diferite tipuri de stejar. În Parcul Național Munții Măcinului habitatul se dezvoltă pe platouri, versanți ușor înclinați, câteodată umbriți, substratul fiind constituit dintr-un strat gros de loess. Solurile sunt profunde, bogate în humus și secetoase pe timpul verii.

Stratul arborilor este dominat de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), tei (Tilia tomentosa) mai rar carpen (Carpinus betulus), stejar pufos (Quercus pubescens), arțar tătărăsc (Acer tataricum) în proportii variabile. Arborii pot să atingă înălțimi de până la 20 m, iar vârsta medie a arborilor de stejar brumăriu este de aproximativ 85 de ani.

Pădurile de silvostepă sunt puțin compacte (acoperirea este de maxim 70 %), adesea cu un covor ierbos continuu ce constă dintr-un amestec de specii de pădure (firuță nemorală, ghiocel, spânz roșu, pecetea lui Solomon, sânziana lui Schultes, vinariță, mierea ursului, salvie galbenă) cu specii din pajiști de stepă (frasinel, salvie de stepă, iarba fiarelor, stânjenel de stepă, stânjenel pitic, firuța de stepă etc.), acest lucru fiind cea mai caracteristică trăsătură a habitatului.

Necesitatea proiectului

Habitatele forestiere din parc pot fi considerate fragile și se poate ajunge până la limitarea regenerării naturale în cazul unor intervenții care conduc la perturbarea relațiilor intraspecifice sau interspecifice în pădurile din perimetrul parcului.

Un efect al administrării forestiere din trecut a fost diminuarea reprezentării speciilor de gorun (Quercus petraea) în ecosisteme, fiind înlocuit în principal de tei și carpen.

În condițiile unor intervenții antropice de intensitate mai mare, anumite asociații de vegetație lemnoasă au suferit o regresie a populației mai ales pe pantele mai mari, aride ale parcului.

Activitățile proiectului

Reconstrucţia ecologică a 31 ha de habitate forestiere, prin completarea compoziţiei acestora prin impădurire cu cvercinee ca specii edificatoare a habitatelor de interes conservativ, pe 5 parcele silvice situate pe teritoriul Parcului Naţional Munţii Măcinului.