Munții Măcin sunt cei mai vechi munți ai României, cu o vegetație etajată formată din păduri de foioase balcanice, păduri submediteraneene şi silvostepă cu păduri submediteraneene.
Ocupă partea nord-vestică a Dobrogei de Nord, prezentându-se sub forma unor culmi paralele cu orientare NV-SE. Altitudinea acestor munți se încadrează între 7 ți 467 m (Vf. Țuțuianu).
Fauna Munților Măcin este caracterizată printr-o mare diversitate și importanță deosebită datorită prezenței unor specii rare și protejate. Aici este și cea mai importantă zonă de cuibărit pentru păsările răpitoare din România.
În condițiile variate create de relief, flora din Munții Măcinului este reprezentată de 1900 specii de plante, reprezentând o sinteză în miniatură a două continente: Europa și Asia.
În perimetrul Parcului Naţional Munţii Măcinului sunt identificate următoarele categorii principale de peisaje:
Peisaje aride de stâncarie pe crestele golașe ale Culmii Principale a Munţilor Măcin si toată Culmea Pricopanului
Peisaje cu stânci granitice în curs de dezagregare cu forme arhaice bizare în special în Culmea Pricopanului
Peisaje de pădure balcanică, mediteraneeană, central europeană care în amestec dau o mare varietate coloristică a frunzişului în partea mediană a versanţilor şi pe văile de la baza versanţilor, înconjurând ca un brâu crestele stepice golaşe
Păduri de silvostepă cu bujorul dobrogean în care formele sinuoase ale arborilor de stejar pufos contrastează plăcut cu roşul sîngeriu al bujorului şi albastrul clopoţelului dobrogean
Păduri de fagi cu un aspect impresionant prin înălţimea si forma columnară a exemplarelor de fagi dobrogeni
Poieni cu interferenţe ale ecosistemelor pontice, asiatice şi central europene, cu specii erbacee ce dezvăluie un amestec coloristic impresionant şi în care este întâlnită prezenţa de arbori şi arbuşti răzleţi din speciile de stejar pufos, mojdrean, frasin, gorun, măslin dobrogean, cununiţă, sâmbovină, calin, sorb
Abrupturi pe rama vestică a Munţilor Măcin și Culmea Pricopanului ca puncte de belvedere asupra coamelor vălurate, formelor sinuoase ale brațelor Dunării utilizate şi ca puncte de observaţii păsări răpitoare
Canioane săpate de cursurile de apă care deşi au debit scăzut creează o imagine impresionantă prin micile cascade formate datorită diferentelor de nivel ce alternează pe distanţe mici.
